O conexiune pierdută

 M-am războit toți anii aceștia cu mine, pentru un gram de recunoștiință. Știu că și tu ai fost în această situație.

 Mergem pe stradă și observăm rămășițele unei copilării îngropate în lacrimi, copilărie ce nu s-a ridicat de pe fundul mării.

 Eu-l nostru nu s-a ridicat la nivelul pe care îl doream, îl dorim. S-a scufundat precum un bolovan învelit în catifea în adâncul sufletului nostru.

Eu mi-am asumat alegerea. Am să îmi conduc spiritul mai departe pentru a da la o parte acel val roșu de amăgire, pentru a învăța pe alții, pe tine, că o să fim victorioși. Că o să reușim să ne culegem roadele, că acea gratitudine pe care o așteptăm o să vină când lăsăm armele la o parte.

Știu cât de greu este să nu fii văzut de Ei. Ei de care ai avut și ai nevoie în viața ta, mai mult decât orice, mai mult decât acea bucată de miel dospit pe care Ea îl gătește mai ceva ca un bucătar în regatul de aur și El ce ar fi trebuit să fie regele să te apere, să îți acorde mâna de fiecare dată când ai căzut, și nu sabia rece ce îți aruncă monezile de aur ca tu să taci din gură să nu scoți nici o perlă de suferință…


 Ei ar fi trebuit să fie înfrumătorii noștri și nu zmeii ce sunt gata să te răpească mai ceva precum un balaur cu 3 capete. Dar, da… Ei au 3 capete – unul pentru așezământ parental, unul pentru narcisism, unul pentru lipsa de securitate.


 Insecuritatea lor de a fi cu tine îi transformă, îi zgârie pe inima încroșetată în venin, iar pentru asta trebuie să învățăm că nu este vina noastră. Nu din cauza noastră regatul lor se destramă, ăsta a fost necazul lor pe care nu și l-au asumat. Nu din cauza noastră maștile lor curg precum lava fierbinte pe spatele nostru nostru, asta se întâmplă pentru că nu au reușit să se descopere… Iar tu reușești să te descoperi în fiecare zi.


 Asta învățăm din regatul lor, să nu ne lăsăm copleșiți de balaurii și zmeii ce se adună în jurul nostru. Să reușim să luptăm alături de cristalele suferinței pentru a acumula energia necesară a unei victorii. Victoria de a îi empatiza pe Ei și de a fi alături de Ei ori de câte ori au nevoie, chiar dacă nu ne lasă, chiar dacă se arată atât de puternici în fața noastră, adevărul este că nu sunt. Ei sunt prea sensibili acum, secați de tot nectarul pentru că s-au luptat cu proprii lor demoni înzestrați în starea de nesiguranță.


 O simt… îți simt nesiguranța. Nu te lăsa bătut. Este o cale lungă dar aducătoare de Recunoștiință. 

Advertisements

One thought on “O conexiune pierdută

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s